duminică, 2 august 2009

Trezeşte-te, trezeşte-te


În noaptea trecutã...Este 18:20 dupa-amiza….şi tot este foarte cald afarã…Transportul în comun este cea mai de jos treaptã a acestui amestec…Nu mã judecaţi greşit. Nu sunt un snob.Sunt doar cinstit. Nu sunt genul de om care judecã o carte dupã copertã.. Tipul de pe scaunul din faţa mea cred că tocmai a fãcut pe el, e un miros insuportabil în microbus. Uitându-mã în urmã cu 24 de ore eram acolo cu tot ce vroiam iar acum sunt aici fãrã nimic. I se pare în regulã sã stea în propriul cãcat. Poate cã ştie ceva ce eu nu ştiu. Budiştii spun cã vei ajunge la iluminarea deplinã...când vei realiza cã totul în viaţã este o iluzie. Totul. Dacã ţi-ai însuşit acest punct de vedere statul în propriul rahat este mult mai suportabil. Şi eu sunt ceea ce sunt. Unul din tipii care se uitã la ştirile de la ora 19...se trezeşte, merge la lucru, iese cu prietenii, iubeşte, face sport, merge în vacanţe,
Şi unii din vecinii şi prietenii lui spun: Nu ştiu. Mie mi se pare un tip normal. E ultima persoanã la care m-aş fi gândit sã facã aşa ceva, e prea devreme, e doar un puşti. Cred cã a luat-o razna. Am luat-o razna?
Simplã explicaţie. Oamenii vãd ce îşi doresc sã vadã. Tuturor le place o minciunã frumoasã. Şi mie….Unii îmi spun cã am înnebunit, că sunt prea tânăr şi nu ştiu nimic, nu înţeleg viaţa şi nu am experienţă, şi că o să regret…dar pe mine ceilalţi mã înnebunesc.
Dar ei nu ştiu...cã tot ceea ce sunt eu e o iluzie. Totul.